OTHER

12:22, 1 декабря

RomanS
Author
RomanS

Luni, 30 noiembrie 2015

Ultima zi de toamnă, și ploaia toarnă apă din cer toată ziua...

În noaptea asta, iarăși, am dormit rău - în primul rînd, vîntul a bătut toată noaptea cu așa putere, de ți se făcea impresia că afară e iarnă, și că dimineața, cînd am să mă scol, am să găsesc afară zăpadă pînă-n brîu :) Iar în al doilea rînd, înainte de examen cam mereu capul meu e agitat și prelucrează multă informație... Cel puțin un fragment din cele visate am memorizat - eram pe Bali (deși normal că acolo niciodată n-am fost), cu un prieten de la școală și că cică acolo am deschis un bar pe plajă :D Eram tare mîndri și mulțumiți de aspectul localului nostru... :) Ah, ce-aș mai vrea să vizitez astfel de insule, cu apă cristalin de curată, cu mult soare și nisip curat...

Mi-am adus aminte că, în postul precedent, uitasem să menționez ceva foarte important :D Miercurea trecută ni s-au schimbat cablurile de internet, ca cum că din ziua de miercuri legătura trebuie să fie mai bună și viteză mai mare - sincer să zic, n-am văzut ABSOLUT nici o diferență... :) Ba mai mult, venind acum de la lucru, am depistat că îndeobște internetul lipsește... :D

Iar joi ni s-au controlat, în cămin, mașinile de spălat hainele - ele îs mai vechi decîte mine, arată urît, dar încă funcționează. Inspecția tehnică următoare va avea loc în martie 2017 :D

Cînd eram și lucram ca voluntar, trăiam în clădirea de alături (în așa-numitul internat), unde trăiesc și voluntari, și studenți, și mai sunt și cabinete de-a profesorilor din școala noastră... Acolo toate mașinile de spășat îs noi, moderne, cu display etc. :)

În ultimile zile mergeam pe la 21:30 în pat (ceea ce pentru mine atipic este), căci deja pe la orele 7:30 - 8 seara simțeam cum îmi cade capul, atît de multă oboseală mi s-a strîns...

Oricum, în noaptea asta, m-am trezit de mai multe ori, ca să văd cît e ceasul - aveam frică să nu adorm în ziua examenului :)

De pregătit nu m-am pregătit, căci la examenul practic poți prima întrebare din orice domeniu, din orice obiect, prin urmare să stai și să răsfoiești tot materialul e ceva mai puțin folositor... Adica e folositor (într-o oarecare măsură), dar la un astfel de examen ești ca într-un bazin sau mare, unde ți se poate întîmpla orice...

Pacientul meu a fost azi relativ bine dispus și nu am întîlnit mari obstacole. Dar înainte de examen, pentru prima dată în ultimul an (sau și mai mult) am simțit fluturași în stomac :D E un astfel sentiment, de parcă ai fi îndrăgostit și ai frică ca nu cumva „obiectul” tău să înțeleagă greșit cuvintele și acțiunile tale... :)

Profesoara a întîrziat cu vreo 15 minute... Între timp am reușit să transpir de vreo cîteva ori :) La începutul examenului, spatele meu și subsuoară erau de parcă sub duș :D

Dar odată ce am început să povetesc istoria bolnavului, slava Domnului, am uitat de emoții și m-am concetrat la obiectul în cauză... Am mers mai apoi în camera bolnavului, l-am sălutat, i-am explicat pe scurt ce am de gînd să fac cu el, și, pas cu pas, procesul mergea înainte... În momentul, cînd a început să-și spele fața și gîtul, m-am liniștit definitiv și mult rîvnita și așteptata „rutina” m-a îmbrățișat... :)

Socot că este extrem de important (avînd exemple vii, unde elevii plîngeau, roșeau, se înervau în timpul examenului - și nu numai din cauza pacientului, dar și din cauza propriilor nervi, emoții și sentimente) ca la un astfel de examen, să domine atmosfera de rutină, adica ca procesul să decurgă așa, de parcă ar fi o zi normală de lucru... E greu, dar, după cum am văzut joi și azi, e posibil... Am primit „unu” - nota maximală! :)

Următorul pas - să mă clarific cu banii pentru ochelarii stricați, adică pentru ochelarii noi...

Și deja să încep să mă pregătesc pentru următorul examen (de săptămîna viitoare), pentru această săptămînă examenele au finisat :)

Următoare postare va fi deja din iarna lui 2015 :)