OTHER

15:42, 15 января

RomanS
Author
RomanS

Miercuri a fost ultima zi, cînd era ploios, rece și noros. Văzînd afară cît de respingător este, mi-a fost greu să-mi ridic dispoziția. Unica clipă pozitivă, spre marea mea mirare :d a fost prima oră - anatomia :D Am primit o plăcere grozavă de la tema orei, de la profesoară - am avut chiar un moment, cînd m-am gîndit cp mi-a lipsit acest obiect în ultimile săptămîni :D

Apoi au urmat două perechi, unde am încercat să nu adorm. Ultima pereche n-a avut loc, căci profesorul e bolnav.

Joi, în sfîrșit, a fost o zi frumoasă! :) De dimineață, am aruncat prin jaluzele o privire afară, cerul era roșu și am presupus că va fi ceva frumos. Și într-adevăr, a fost caldt, a fost mult soare, cer senin și frumos... Însă „primăvara” a fost doar undeva pînă la vreo două-trei - cerul a devenit gri, s-a ridicat vîntul...

La ore iar a fost plictisitor, adormeam și eu iar mă suduiam în gînduri pentru faptul că nu pot găsi echilibrul la somn și odihnă - adică n-am probleme cu trezitul și culatul din pat, dar pe la vreo 10 mă apucă somnul, iar avînd în vedere că noi stăm într-o clasă destul de mică, cu puțin aer, nici nu mă uimește acest fapt... Și parcă dorm destul, dar ultimile săptămîni mi-au dezichilibrat „ceasul” - lucrul după masă, zilele libere de Anul Nou, acum școala, unde tot nu este nevoie să te scoli tare devreme, căci orele încep la 8:15...

Astăzi vremea a continuat să fie aiurea - pe lîngă vînt și nori s-a adăugat și ninsoarea. Fulgii zboară ca niște psihopați din toate părțile și se izbesc în buze, în obraji, în nas, în ochelari de parcă ar niște kamikaze.

La ore a fost liniștit, dar am observat un paradox - dacă să uit de prejudiciile mele; de atitudinea mea față de colegi; de gîndacii mei din cap, care zumzăie uneori ca niște debili (gîndacii, după cîte știu, nu zumzăie, ai mei însă ba!) - ab atunci am impresia că colegii mei chiar îs bucuroși, cînd eu ies din cochelia mea și le spun, ce am pe suflet. Ultimile zile au fost pline de discuții și (micro)dialoguri, de parcă aș fi fost un star... Poate greșesc și poate exagerez, dar am avut o astfel de impresie... În orice caz, lumea, adica fetele :) au zîmbit și-au rîs în hohote...

Săptămîna asta au fost mulți absenți de la ore, căci sunt bolnavi... Iaca n-au ce umbla dezbrăcați și-n maiouri, atunci cînd afară e mijlocul lui ianuarie... Să le fie învățătură! :)

Avînd astăzi doar trei perechi și pauză prescurtată, ignorînd vremea urîtă de afară (ninge și se topește de dimineață), am venit acasă de la ore, m-am îmbrăcat mai călduț și-am mers la magazin. Nu prea îmi era să mă plimb (în ultimile zile a plouat + ninsoarea de astăzi), din cauza asta am mers în tempou încolo și-napoi.

Am cumpărat multe lucruri: banane, trei feluri de mere (șase de tot), portocale, pâine, vafe, cîrnaț, iaurt, brînză dulce, o colă.

Și la final, un film-recomandare. Cred că asta va deveni o mică tradiție :)

Săptămîna asta am văzut primul film dintr-o trilogie - „Before Sunrise” din 1995. Un film foarte simpatic, cu multe dialoguri, cu o mică călătorie prin Europa - e o istorie de dragoste, mai bine zis, începutul unei istorii de dragoste...

Privind filmul, mereu mă comparam cu mine și mă întrebam „ce-aș fi eu făcut în situația personajului masculin?”...

Totuși, acei, care au în ei mult curaj și încredere în sine, mai ales ce ține de relațiile cu sexul opus, sunt foarte norocoși, iar restul, de-al de mine, rămîn cu ce au...

Pînă dată viitoare și-un week-end liniștit! :)

Mă duc să-mi văd pizza :D