RomanS's story
1BB34097-F786-44E7-9A1A-E8A05C0914DB
Burger
RomanS's story
1BB34097-F786-44E7-9A1A-E8A05C0914DB
Burger
RomanS's story
ic-spinner
Todo mundo tem uma história para contar
Encontre as melhores histórias para ler e autores para seguir. Inspire-se e comece a escrever grandes histórias sozinho(a) ou com seus amigos. Compartilhe e deixe o mundo conhecê-las.

11:44, 3 декабря

E începutul iernii și a iarnă încă, de fapt, nu prea miroase, deși clădirile, străzile și oamenii sunt gata de sărbătorile de iarnă :) Eu mă gîndesc că, posibil, săptămîna viitoare, tot am să-mi îmfrumusețesc cămeruța :)

Colaborar com amigos em assuntos que você ama
Pedir coautoria ▸

Duminica trecută (uitasem să scriu despre asta) a fost prima duminică înainte de Crăciunul catolic. Am lucrat de week-end în schimbul întîi. Și iată duminică, cînd peste tot se lucrează ceva mai relaxat, ca în restul zilelor, căci nu sunt terapii, nu sunt vizite de-ale doctorilor, nu sunt controale / invistigații fizice (de genul, CT, EKG etc.).

Deci duminică - pacienții au fost spălați, îmbrăcați și aduși în sala mare, ca să poată lua micul dejun. După asta, doritorii de a mai dormi ceva (sau a sta în pat) au plecat la ei în saloane, iar restul (mai mult de jumate) au rămas în aceeași sală (dacă nu greșesc, povestisem deja că aici, în această secție, este o sală mare, unde se mănîncă, se face ergoterapia, unde se privește televizorul etc.). Televizorul a fost închis, deși mergea un concert destul de bun (în orice caz, nu m-a deranjat) și a fost pus un cd cu muzică de Crăciun din perioada începutul sec. 20 :) Și era atît de straniu și totodată atît de hazliu într-o oarecare măsură, să vezi acești oameni bolnavi, bătrîni, slabi, scufundați în divane și fotolii, ascultînd muzică din copilăria lor... și toți tăceau... Ce-ar fi fost, dacă ei ar fi cîștigat războiul? Întrebare fără răspuns...

În orice caz, muzica m-a transferat undeva în anii 30 a secolului trecut, și atît de tare aș fi vrut să-i văd pe ei, de exemplu, pe acești bolnavi, tineri și frumoși, dansînd, primind plăcere de seara cu dansuri, bucurîndu-se de viață...

Drăcușorul din mine îmi spunea, că aici lipsește doar ca unul să se scoale și să arunce mîna în aer :D

Ieri, am avut lecții la școală. Ni s-au anunțat notele de la examenele la „Îngrijirea bolnavului” și „Igienă”. În ambele cazuri am putut să primesc note foarte bune, dar, din păcate, în ambele cazuri nu mi-a ajuns un singur bal pentru a primi o notă mai bună. Am primit trei și respectiv doi la Igienă... Îmi era tare ciudă, căci lipsea doar un singur bal! UNUL!...

Eu înțeleg că „doi” și „trei” sunt note bune, dar dacă nu mi-ar fi ajuns trei-patru baluri, cred că nu eram să fiu atît de mîhnit și poate chiar disperat...

Săptămîna asta am observat / am auzit că am vecin nou (din partea dreaptă a camerei mele). Nu știu, cine este, dar precis nu e elev din clasa mea... Presupun că e de genul masculin, căci la primul etaj numai bărbați trăiesc (pînă acum, în orice caz). Familie pe ușă încă nu este...

Astăzi și mâine lucrez - azi după-masă și mâine în prima parte a zilei. La week-end trebuie de început pentru următorul examen, care va fi miercurea viitoare - „Primul ajutor medical”...

Săptămîna asta am privit „Dawn of the Planet of the Apes” (2014). Mi-a plăcut filmul și prin scenariu, și personajele au fost interesante, și efectele speciale. Nu știu de ce, dar privind acest film mi-am adus aminte de serialul „The Walking Dead” - să fii om, sau să fii altă creatură, dar calitătți pozitive / negative ai să ai oricum, trebuie doar să hotărăști ce va prevala, restul își pierde apoi orice valoare... nu însă și pentru alții...

Pentru acei, care nu sunt informați despre Planeta Maimuțelor, pot spune că e o poveste mai lungă și veche (începînd cu 1968), cu o serie întreagă de filme și seriale. Eu am făcut cunoștință cu această planetă datorită remake-ului din 2001 a lui Tim Burton - „Planet of the Apes”, unde a jucat tînărul, dar deja renumitul Mark Wahlberg. Acest film am privit pe casetă VHS :)

Apoi a urmat o pauză și istoria a fost restartată în 2011. Acest eveniment m-a impus practic să merg la cinema, și n-am regretat - „Rise of the Planet of Apes” a avut succes și la critici și la spectatori. Apoi a urmat continuarea din 2014, despre care am scris cu cîteva rînduri mai sus...

Rezumat: cine n-a privit, găsiți oleacă de timp și privitți filmele din 2011 și 2014...

12:22, 1 декабря

Luni, 30 noiembrie 2015

Colaborar com amigos em assuntos que você ama
Pedir coautoria ▸

Ultima zi de toamnă, și ploaia toarnă apă din cer toată ziua...

În noaptea asta, iarăși, am dormit rău - în primul rînd, vîntul a bătut toată noaptea cu așa putere, de ți se făcea impresia că afară e iarnă, și că dimineața, cînd am să mă scol, am să găsesc afară zăpadă pînă-n brîu :) Iar în al doilea rînd, înainte de examen cam mereu capul meu e agitat și prelucrează multă informație... Cel puțin un fragment din cele visate am memorizat - eram pe Bali (deși normal că acolo niciodată n-am fost), cu un prieten de la școală și că cică acolo am deschis un bar pe plajă :D Eram tare mîndri și mulțumiți de aspectul localului nostru... :) Ah, ce-aș mai vrea să vizitez astfel de insule, cu apă cristalin de curată, cu mult soare și nisip curat...

Mi-am adus aminte că, în postul precedent, uitasem să menționez ceva foarte important :D Miercurea trecută ni s-au schimbat cablurile de internet, ca cum că din ziua de miercuri legătura trebuie să fie mai bună și viteză mai mare - sincer să zic, n-am văzut ABSOLUT nici o diferență... :) Ba mai mult, venind acum de la lucru, am depistat că îndeobște internetul lipsește... :D

Iar joi ni s-au controlat, în cămin, mașinile de spălat hainele - ele îs mai vechi decîte mine, arată urît, dar încă funcționează. Inspecția tehnică următoare va avea loc în martie 2017 :D

Cînd eram și lucram ca voluntar, trăiam în clădirea de alături (în așa-numitul internat), unde trăiesc și voluntari, și studenți, și mai sunt și cabinete de-a profesorilor din școala noastră... Acolo toate mașinile de spășat îs noi, moderne, cu display etc. :)

În ultimile zile mergeam pe la 21:30 în pat (ceea ce pentru mine atipic este), căci deja pe la orele 7:30 - 8 seara simțeam cum îmi cade capul, atît de multă oboseală mi s-a strîns...

Oricum, în noaptea asta, m-am trezit de mai multe ori, ca să văd cît e ceasul - aveam frică să nu adorm în ziua examenului :)

De pregătit nu m-am pregătit, căci la examenul practic poți prima întrebare din orice domeniu, din orice obiect, prin urmare să stai și să răsfoiești tot materialul e ceva mai puțin folositor... Adica e folositor (într-o oarecare măsură), dar la un astfel de examen ești ca într-un bazin sau mare, unde ți se poate întîmpla orice...

Pacientul meu a fost azi relativ bine dispus și nu am întîlnit mari obstacole. Dar înainte de examen, pentru prima dată în ultimul an (sau și mai mult) am simțit fluturași în stomac :D E un astfel sentiment, de parcă ai fi îndrăgostit și ai frică ca nu cumva „obiectul” tău să înțeleagă greșit cuvintele și acțiunile tale... :)

Profesoara a întîrziat cu vreo 15 minute... Între timp am reușit să transpir de vreo cîteva ori :) La începutul examenului, spatele meu și subsuoară erau de parcă sub duș :D

Dar odată ce am început să povetesc istoria bolnavului, slava Domnului, am uitat de emoții și m-am concetrat la obiectul în cauză... Am mers mai apoi în camera bolnavului, l-am sălutat, i-am explicat pe scurt ce am de gînd să fac cu el, și, pas cu pas, procesul mergea înainte... În momentul, cînd a început să-și spele fața și gîtul, m-am liniștit definitiv și mult rîvnita și așteptata „rutina” m-a îmbrățișat... :)

Socot că este extrem de important (avînd exemple vii, unde elevii plîngeau, roșeau, se înervau în timpul examenului - și nu numai din cauza pacientului, dar și din cauza propriilor nervi, emoții și sentimente) ca la un astfel de examen, să domine atmosfera de rutină, adica ca procesul să decurgă așa, de parcă ar fi o zi normală de lucru... E greu, dar, după cum am văzut joi și azi, e posibil... Am primit „unu” - nota maximală! :)

Următorul pas - să mă clarific cu banii pentru ochelarii stricați, adică pentru ochelarii noi...

Și deja să încep să mă pregătesc pentru următorul examen (de săptămîna viitoare), pentru această săptămînă examenele au finisat :)

Următoare postare va fi deja din iarna lui 2015 :)

Você leu a pasta de história
escrita por
Writer avatar