RomanS's story
1BB34097-F786-44E7-9A1A-E8A05C0914DB
Burger
RomanS's story
1BB34097-F786-44E7-9A1A-E8A05C0914DB
Burger
RomanS's story
ic-spinner
Todo mundo tem uma história para contar
Encontre as melhores histórias para ler e autores para seguir. Inspire-se e comece a escrever grandes histórias sozinho(a) ou com seus amigos. Compartilhe e deixe o mundo conhecê-las.

16:57, 21 октября

Nimeni nimănui cu nimic nu-i dator... De acest gînd uităm cam des, și de aici se pornesc eventualele probleme, neînțelegeri, supărări...

Colaborar com amigos em assuntos que você ama
Pedir coautoria ▸

De un an de zile (aproximativ) mă gîndeam că va veni momentul, cînd voi trece dintr-o categorie în alta. E clar că trecerea asta nu durează exact o zi, ci decurge ceva mai mult timp. Și mă gîndeam cum să întîlnesc această dată, acest eveniment... Nu aveam poftă de nimic... Plus la asta în ultimile 12 luni s-au schimbat multe lucruri și era clar că cu caracterul meu greu și greoi, ceva să organizezi va cere multă energie fizică și psihică... Cel mai simplu e să te dai la o parte (și / sau să ignori complet sau parțial).

Nu aveam poftă de nimic, poftă, care e cucoană mare - ba este, ba nu-i; ba cere, ba dă...

Înainte de începutul anului de învățămînt era o mică speranță, că se va întîmpla un mic miracol și la un moment anumit și într-un loc concret se vor întîlni persoane, care ar putea să se contopească într-un tot întreg. Din păcate, speranțele rămîn uneori speranțe (vezi prima frază!)...

Luni a fost o zi agitată - la ore a fost stresant, seara trebuia să fie o serată, care eventual ar putea fi schimbat multe lucruri. Însă nimic nu s-a întîmplat. O mică dorință de a schimba ceva e puțin, mai trebuie și să faci ceva...

Lumea a venit cu întîrziere. Au fost și persoane străine, de genul foști elevi, frați / surori de-a cuiva... Acei, care s-au cunoscut au știut cum să se comporte, ce să facă. Deși, totuși, am avut impresia, că sunt încă multe suflete singuratice, sau poate eu mie iarăși ceva mi-am inventat și lumea pur și simplu era obosită, sau alte motive banale.

Alcătuindu-mi Planul B, în caz că lucrurile nu vor merge, a eșuat...

Pe parcursul serii am discutat cu mulți, am băut, am dansat puțin de tot (a fost mai mult tehno și electro), într-un cuvînt n-am găsit ritmul serii - pur și simplu nu m-am incadrat...

Avînd în lista de prieteni doar o singură fată din clasă, pe care o cunosc încă de astă iarnă, căci am fost colegi în Centrul de Reabilitare Neurologică, au aflat și restul că în cîteva ore trebuia să vină și ziua de naștere. La 00:00 în jur de 30 de oameni (poate mai mulți) mi-au cîntat la „La mulți ani!”. A fost plăcut, a fost ceva nou... Dar era trist, căci nu era nimeni acolo la care aș fi putut ține, prin urmare a fost artificial...

Pe la 01:20 am mers acasă. Trist, dezamăgit, plin de alcool, dar treaz... Dispoziția, muzica și lumea de acolo nu m-au făcut să mai rămîn, cum au făcut-o alții... La 01:35 eram în pat - așa a început, ziua care trebuia să-mi aducă doar emoții pozitive...

Marți a fost Ziua proiectelor la școală - patru perechi cu diferite tematici (trebuia de ales). Am fost la orele-discurs de bowtech (o alternativă a masajului, însă cu minimum posibil de atingeri), limbajul semnelor (surdo-mut), descaladarea (diminuarea) conflictului și tratamentul rănilor. Toate orele mi-au plăcut și am rămas mulțumit de alegerile făcute...

Între pereche doi și trei, toate trei cursuri + profesorii am luat împreună micul dejun... Afară în continuare era trist, frig și înourat, ce ma uimit, căci de cînd mă țin minte de ziua mea de naștere tot timpul era vreme frumoasă. De data asta Soarele era și el trist că eu am devenit cu un an mai mare :)

Seara depresia s-a agravat. De băut nu aveam plăcere, familia tot nu prea mi-a ridicat dispoziția. Am încercat să fac ceva teme de acasă, dar concentrația era la plimbare. Muzica tot nu prea mă influența, am hotărît să privesc un film. De la început chiar și zîmbeam, pe urma am devenit serios - ca-n bancul cela, cînd o pereche după vizionarea unui film pornografic au început să discute despre soarta eroinei - cam așa ceva și la mine a fost :D

Dacă cuiva e interesant - „Hollywood Chainsaw Hookers” (1988).

Deja după nouă am putut intra pe facebook (internetul ca întotdeauna mă bucura cu viteza lui cosmică) și am putut începe să citesc, ce lumea mi-a scris. După asta parcă și dispoziție a apărut, parcă deja nu mai eram așa de singur (strașnic cuvînt). Am făcut o baie și mi-a trecut un gînd că ar trebui de băut ceva - măcar pentru sănătatea mea, dacă alte chestii îs mai puțin reale și realizabile :)

Pe la 11 seara tristețea (și îngrijorarea) parcă trecuseră. Și cînd m-am culcat, capul era parcă ceva mai ușor...

Astăzi a fost frig, chiar și pentru mine și pentru mica distanță de la cămin pînă la școală. De Soare nici umbră. După masă mi-am revenit și deja am început să realizez, unde mă aflu.

Nimic nu s-a întîmplat. „Ne naştem singuri, murim singuri. Aparent, trăim împreună.” Viața merge înainte...

16:23, 19 октября

Vineri, cum și era planificat, a fost așa-numitul control medical. La mine totul a durat foarte repede: avînd în vedere, că datele mele sunt deja în baza de date (lucrînd ca voluntar, apoi ca ajutor la personalul medical am trecut de mai multe ori controlul medical), mi s-a luat doar sînge la control și mi s-a urat un weekend plăcut :) La alții, după cum am înțeles procesul a durat ceva mai mult...

Colaborar com amigos em assuntos que você ama
Pedir coautoria ▸

Venînd acasă, mi-am luat gentuța, portmoneul și mp3-player-ul și-am plecat agale la cumpărături :) Am cumpărat lapte, suc de măr și orange, pâine, cîteva stecluțe de bere, vafe.

Și sîmbătă timpul a rămas rece și urît. De dimineață am spălat, am făcut mîncare, am lucrat cu lexicul la temele de acasă pe luni. Seara am privit filme (nimic deosebit), rezumate la fotbal. Zaria a cîștigat :D

Am finisat deja, din păcate, de privit serialul „X-Files”. Cîndva, cînd eram ceva mai tînăr :) priveam acest serial, cînd puteam și / sau cînd îmi permiteau părinții :) avînd o impresie anumită despre el... Acum, cînd am crescut, cînd văd (interpretez) deja lumea și lucrurile cu alți ochi, am privit toate episoadele la rînd și mi s-a creat o altă imagine despre acest serial, diferită față de cea de mai înainte din adolescență...

Pe lîngă tematica de extratereștri, complot politic, aici se dezvoltă și alte teme (familia, prietenia, lucru, religia) cu elemente de thriller și acțiune, dramă, comedie, pe alocuri horror... Cîndva acest serial a produs furori, actorii erau tineri, frumoși :) și necunoscuți în mare parte, tematica din serial a fost nou văzută și abordată... În ianuarie va apărea un mini-serial din 13 serii, continuarea acestui serial. Au anunțat că actorii vor fi aceeași, dar după trailer se vede că ei deja sunt altfel, ca și fanii acestui superb serial... Vom vedea... În orice caz, serialul original, care a durat nouă sezoane, a avut un final logic, cel puțin pentru mine...

Duminica am continuat cu temele de acasă la anatomie și farmacologie. Așa cuvinte ca „Noradrenalinwiederaufnahmehemmer” sau „Arzneimittelverschreibungsverordnung” mă doboară...

Astăzi am făcut cunoștință cu o nouă profesoară, care tot predă o subcategorie din „Îngrijirea pacientului”. O doamnă în vîrstă, dar care se joacă perfect cu tonalitatea vocei sale, acei care iubesc să „converseze” în timpul orei au simțit asta :D Ora a fost însă plictisitoare...

A fost și iubita mea „Anatomia”. Gata, am finisat azi cu „Celula”, am trecut la „Țesut”...

Și au mai afost și ultimile (!!!) două perechi de „Farmacologie”. Săptămîna viitoare, în loc de lucrare de control, examen... :( Și de învățat pînă-n gît...

Ce să facem? Fie și așa... :)

Deseară mergem la petrecere... Mă duc să-mi fierb fasolele :) și să mă înfrumusețesc pentru vecherinkă :D Ce (sau cine) mă așteaptă ??? :D

P.S. - Apropo eu am menționat deja că, atunci cînd învățătorul intră în clasă, nimeni nu se ridică în picoare? :) Ce moravuri, ce vremuri...

Você leu a pasta de história
escrita por
Writer avatar