RomanS's story
1BB34097-F786-44E7-9A1A-E8A05C0914DB
Burger
RomanS's story
1BB34097-F786-44E7-9A1A-E8A05C0914DB
Burger
RomanS's story
ic-spinner
Todo mundo tem uma história para contar
Encontre as melhores histórias para ler e autores para seguir. Inspire-se e comece a escrever grandes histórias sozinho(a) ou com seus amigos. Compartilhe e deixe o mundo conhecê-las.

21:47, 7 декабря

Așa și n-am aflat, în ultimile zile, cine e vecinul meu - pe ușă și sonerie nu scrie nimic, pe cutiile poștale sunt mai multe nume noi... :)

Colaborar com amigos em assuntos que você ama
Pedir coautoria ▸

Vineri, am lucrat de la 7:30, căci joi avusem schimbul de seară. Trebuie să lucrez pînă la orele 15:42, însă pe la trei mi-au dat drumul acasă :) Astăzi, tot m-au trimis acasă mai devreme (cu vreo 30 de minute înainte de finalul schimbului)...

Sîmbătă a fost încă posomorît și multă ceață. Am mers la magazin și ochii mi se bucurau de frumusața de afară: avînd în vedere, că alături de mine sunt păduri, rîulețe și un canal mare, iar pe canal nenumărate poduri la fiecare 1000 de metri, era practic imposibil să nu mă opresc pe unul din poduri și să privesc natura în ceață. Iar undeva departe se vedea discul solar... Extraordinar!

Nici nu m-am gîndit să scot mobilul și să încerc să fac o poză, n-are rost - fotografia și-a pierdut demult din calitate, ca și cinema, literatura, muzica... Nu, toate aceste lucruri sunt, dar în cantități enorme, ceea ce știrbește grozav de mult din calitate...

Miile de fotografii făcute în ultimii 5-6 ani, cred că, deja niciodată n-am să le mai revăd, măcar fugitiv...

Din cauza asta, și renunț să fac multe poze, las, pur și simplu, ochii să se bucure, oricum cu timpul totul se uite - și culorile, și impresiile, și aceste momente scurte de fericire...

Sîmbătă am continuat cu privirea filmelor.

Am privit un film, care m-a stors, ca pe o cîrpă, reducînd importanța vieții mele la zero... Astfel de sentimente tari și profunde, care m-ar fi făcut să lăcrimez (nu mă tem de asta!), a fost undeva pe la mijlocul lui 2014, cînd am privit serialul documentar „Cosmos: A Spacetime Odyssey”...

Mă refer la capodera marelui (!) Christopher Nolan - „Interstellar” (2014).

Începînd cu anul 2000, cînd a apărut filmul „Memento”, am privit totul ce a regizat și a făcut acest OM, și absolut totul mi-a plăcut!

Domnul Nolan este unul dintre regizorii mei preferați. Calitatea filmelor lui, cred că le-aș putea compara cu tînărul Steven Spielberg...

Tot sîmbătă, am privit cel mai reușit (din punct de vedere financiar) și ultimul film din viața tînărului Paul Walker - „Furious Seven” (2015).

Am să fiu sincer - nu este cel mai bun film din seria dată de filme. Ultimile părți (de exemplu, „Fast Five” din 2011 sau „Furious 6” din 2013) au fost ceva mai interesante și mai realistice...

Duminică, am dormit rău și am avut dureri de cap toată ziua, deși în astfel de cazuri o cafea sau o cană de ceai negru cu zahăr mă ajutau mai înainte... Cel mai straniu a fost că durerile nu erau tipice: ele erau doar frontal (în față) și lateral stînga... Vremea era apropo foarte frumoasă - a fost cer deschis, mult soare... Afară însă n-am mers, am stat în casă și am încercat să deslușesc și descifrez întrebările pentru examenul de miercuri...

Astăzi vremea frumoasă a continuat. Mult soare, cer senin și +15!!! Și asta la început de decembrie! :)

După lucru am fugit în oraș - am vrut să văd, dacă Casa de asigurări medicale ar putea plăti o sumă din banii pentru fotografiile tomografice făcute la dinți, am plătit pentru televiziune și am mai intrat pe la magazin (să cumpăr niște pepenași, bastonașe de pește, prăjituri clasice tradiționale de Crăciun specifice regiunii date, mandarine).

Venind acasă am făcut repejor curat și am discutat cu părinții prin skype. Apoi am mîncat și am mers la baie. E deja în jur de zece seara, sunt obosit și aș merge cu mare plăcere la culcare, dar am să mai stau puțin să mai citesc la „Primul ajutor medical”...

Ceva am mai vrut să scriu, dar am uitat... :)

11:44, 3 декабря

E începutul iernii și a iarnă încă, de fapt, nu prea miroase, deși clădirile, străzile și oamenii sunt gata de sărbătorile de iarnă :) Eu mă gîndesc că, posibil, săptămîna viitoare, tot am să-mi îmfrumusețesc cămeruța :)

Colaborar com amigos em assuntos que você ama
Pedir coautoria ▸

Duminica trecută (uitasem să scriu despre asta) a fost prima duminică înainte de Crăciunul catolic. Am lucrat de week-end în schimbul întîi. Și iată duminică, cînd peste tot se lucrează ceva mai relaxat, ca în restul zilelor, căci nu sunt terapii, nu sunt vizite de-ale doctorilor, nu sunt controale / invistigații fizice (de genul, CT, EKG etc.).

Deci duminică - pacienții au fost spălați, îmbrăcați și aduși în sala mare, ca să poată lua micul dejun. După asta, doritorii de a mai dormi ceva (sau a sta în pat) au plecat la ei în saloane, iar restul (mai mult de jumate) au rămas în aceeași sală (dacă nu greșesc, povestisem deja că aici, în această secție, este o sală mare, unde se mănîncă, se face ergoterapia, unde se privește televizorul etc.). Televizorul a fost închis, deși mergea un concert destul de bun (în orice caz, nu m-a deranjat) și a fost pus un cd cu muzică de Crăciun din perioada începutul sec. 20 :) Și era atît de straniu și totodată atît de hazliu într-o oarecare măsură, să vezi acești oameni bolnavi, bătrîni, slabi, scufundați în divane și fotolii, ascultînd muzică din copilăria lor... și toți tăceau... Ce-ar fi fost, dacă ei ar fi cîștigat războiul? Întrebare fără răspuns...

În orice caz, muzica m-a transferat undeva în anii 30 a secolului trecut, și atît de tare aș fi vrut să-i văd pe ei, de exemplu, pe acești bolnavi, tineri și frumoși, dansînd, primind plăcere de seara cu dansuri, bucurîndu-se de viață...

Drăcușorul din mine îmi spunea, că aici lipsește doar ca unul să se scoale și să arunce mîna în aer :D

Ieri, am avut lecții la școală. Ni s-au anunțat notele de la examenele la „Îngrijirea bolnavului” și „Igienă”. În ambele cazuri am putut să primesc note foarte bune, dar, din păcate, în ambele cazuri nu mi-a ajuns un singur bal pentru a primi o notă mai bună. Am primit trei și respectiv doi la Igienă... Îmi era tare ciudă, căci lipsea doar un singur bal! UNUL!...

Eu înțeleg că „doi” și „trei” sunt note bune, dar dacă nu mi-ar fi ajuns trei-patru baluri, cred că nu eram să fiu atît de mîhnit și poate chiar disperat...

Săptămîna asta am observat / am auzit că am vecin nou (din partea dreaptă a camerei mele). Nu știu, cine este, dar precis nu e elev din clasa mea... Presupun că e de genul masculin, căci la primul etaj numai bărbați trăiesc (pînă acum, în orice caz). Familie pe ușă încă nu este...

Astăzi și mâine lucrez - azi după-masă și mâine în prima parte a zilei. La week-end trebuie de început pentru următorul examen, care va fi miercurea viitoare - „Primul ajutor medical”...

Săptămîna asta am privit „Dawn of the Planet of the Apes” (2014). Mi-a plăcut filmul și prin scenariu, și personajele au fost interesante, și efectele speciale. Nu știu de ce, dar privind acest film mi-am adus aminte de serialul „The Walking Dead” - să fii om, sau să fii altă creatură, dar calitătți pozitive / negative ai să ai oricum, trebuie doar să hotărăști ce va prevala, restul își pierde apoi orice valoare... nu însă și pentru alții...

Pentru acei, care nu sunt informați despre Planeta Maimuțelor, pot spune că e o poveste mai lungă și veche (începînd cu 1968), cu o serie întreagă de filme și seriale. Eu am făcut cunoștință cu această planetă datorită remake-ului din 2001 a lui Tim Burton - „Planet of the Apes”, unde a jucat tînărul, dar deja renumitul Mark Wahlberg. Acest film am privit pe casetă VHS :)

Apoi a urmat o pauză și istoria a fost restartată în 2011. Acest eveniment m-a impus practic să merg la cinema, și n-am regretat - „Rise of the Planet of Apes” a avut succes și la critici și la spectatori. Apoi a urmat continuarea din 2014, despre care am scris cu cîteva rînduri mai sus...

Rezumat: cine n-a privit, găsiți oleacă de timp și privitți filmele din 2011 și 2014...

Você leu a pasta de história
escrita por
Writer avatar