OTHER

19:11, October 19th

Lilia Tarlev
Author
Lilia Tarlev

Astăzi, l-am văzut pe un foarte vechi cunoscut, de fapt, nu mai știu dacă pot să-l numesc așa, și nici nu mai țin minte în ce an făcusem cunoștință, însă un lucru mi se ivește clar "nimic nu este în zadar". Să fiu sinceră, m-am gândit azi la el, nu știu din ce cauză, și ce anume mi-a stârnit acel gînd, însă mirarea-mi întrecu-se scepticismul. Desigur, nu este doar o persoană fără nicio însemnătate, pentru că pășind ani și emoții, totuși mi-a apărut în calea gândurilor.
Istoria sentimentelor noastre este scurtă, ca viața unui fluture, însă la fel de fragedă și nevinovată. S-a întâmplat demult, pe cînd eram copilul dornic de a sorbi din nectarul dragostei. Aveam nu mai mult de 13 - 14 ani. Părinții m-au trimis la o tabără creștină, numele căreia nu mi-l mai amintesc. El era ajutorul liderilor. Iată așa a dat naștere povestea unui băiat de 20 de ani și o fetiță. Trăirile-mi erau la fel de zbuciumate ca și sentimentele lui. Nu-mi mai aduc aminte detaliile acelei săptămâni, dar simt și acum emoțiile copilăriei, parcă încă ieri stăteam pe scaunul de lângă scenă, unde în fiecare seara învățam cântări, patrunzînd tot mai adînc în gândul credinței. El mă privea domol, cu admirație. Eu încercam să nu-mi fac atracția transparentă, dar ce poate face un copil în fața dragostei atunci când, de fapt, nici nu știe ce înseamnă.
Ne scriam mesaje, trimiteam imagini cu inimioare și alte chestiuți frumoase, în așa fel, încât să nu fim observați de educatori. Era frumos și de neuitat. Însă, focul ce s-a aprins atît de repede, s-a stins din nefericirea soartă. După șapte zile de alinare sufletească și cunoaștere a dragostei, am decis să mai vin o săptămână, convingîndu-mă că nu mai există caldura care-mi veghea inima. După asta n-am mai vorbit, am pierdut orice legătură și dorință.
Deseori, îmi mai apărea în memoria figura lui, pe care-o alinam cu deosebită nostalgie. Și iată azi, l-am văzut lucrând chelner într-o cafenea din centrul Chișinăului. L-am cunoscut fără nicio vălmășeală. Era el. Eduard Bocioi. O amintire unei copilării, care nu poate fi uitată.